Clownul de la McDonalds, Ronald cronici

Cronici


“McDestiny.
Hamburgerul sorții.
Am acut ocazia să-l gustăm mulțumită lui Harsányi Attila.
Piesa este anti-globalizare, -putere, -america și -hamburger, iar clownul, personajul principal este inconsecvent, incompatibil, sensibil, inadaptabil și fără a-i putea accepta pe alții, se teme de orice și oricine din jurul lui, având impresia că este persecutat. Se teme de oameni, se teme de lume.
Autorul prin manifestul său apără grupurile sociale vulnerabile și abuzate: femeile, copiii, negrii, care nu ripostează.” (Nyemcsok Éva Eső, Festivalul THEALTER, blogul festivalului)


“Harsányi Attila a înțeles perfect ce anume vrea Garcia, care este rolul unui bufon-actor într-o dictatură, demonstrându-ne că și în democrațiile puternice, promovate ca exemple de urmat, omul de rând trăiește de fapt într-o dictatură, o dictatură a dumpingului de produse, a compilației de informații manipulatoare și a politicii care-l invadează.” (Irházi János, aradihirek.ro)


“În showul de lansare a produsului McDestiny șase persoane norocoasă se întrec la mâncare pentru premiul cel mare, un pahar de suc dumnezeiesc, aurul gâtlejului, două decilitri de cola. Până la acest punct al interactivității Harsányi Attila se descurcă foarte bine cu publicul, intrând în rolul bufonului nebun și al actorului ratat, iese la iveală ba unul, ba celălalt, reacționează cu stil la toate evenimentele neașteptate și îi înțelegem disprețul adânc față de tot ceea ce-l înconjoară, ca apoi disprețul lui să tot crească. În schimb partea de monodramă va deveni din ce în ce mai închisă emoțional, introvertită și furioasă, iar ghilimelele care apar din când în când pot doar ușura această stare.” (Zsedényi Balázs, 7ora7.hu)


“Este la latitudinea spectatorului dacă este de acord sau nu cu viziunea de viață oferită, și modul în care reacționează la problema absolut relevantă tratată în spectacol. În schimb sunt aproape sigur că după lăsarea cortinei cu siguranță îl va pune pe gânduri. Și cred că acesta este rolul cel mai important al teatrului, să ne pună pe gânduri.” (Jámbor Gyula, nyugatijelen.com)