Infantilităţi, cronici

Infantilităţi, cronici

Infantilităţi în Csillag


Nyemcsok Éva - delmagyar.hu


Compania de Teatru Aradi Kamaraszinhaz este un invitat care revine şi este aşteptat în fiecare an la Festivalul Thealter (Szeged, Ungaria). Anul acesta s-au prezentat cu două spectacole, ambele fiind jucate în aceeaşi zi. Piesa lui Raymond Cousse, Infantilităţi, a fost prezentată în sala de teatru al penitenciarului Csillag, unde deţinuţii şi participanţii la festival au vizionat împreună specatcolul. Nu-i uşor să alegi piesă corespunzătoare pentru a fi jucată în Csillag. (...) Spectacolul Infantilităţi nu a fost doar o distracţie: un băieţel povesteşte ştrengăriile lui şi al celui mai bun prieten, Marcell, începând cu ziua când măcelarul îi ucide în faţa lor pe primar şi pe soţia primarului şi le taie bucâţi.

Personajul principal al evenimentelor, băiatul, personificat pe scenă de Lung Laszlo Zsolt, priveşte lumea cu o nevinovăţie copilărească, este curios şi îl întreabă pe preot, ce este sufletul. „Ceea ce nu vedem, ceea ce urcă în cer atunci când îmbătrânim şi ne-am purtat frumos”. „Acesta este o ghicitoare?” „Nu, acesta este sufletul.”

Pe drumul nevinovăţiei sufleteşti, al gingăşiei şi misterelor copilăreşti Lung Laszlo Zsolt parcurge un drum dureros, dar plin cu umor până la ultima scenă când peste băiatul căruia îi este dor de prietenul său mort se lasă încet capacul sicriului din lumea visurilor.

Monologuri în cutii


Zenkő Bogdán - teatroblog.wordpress.com


„Infantilitatea” lui Zsolt Lung Laszlo este extraordinară, te atrage încă din primele momente ale spectacolului, atunci, când pentru prima oară îşi scoate capul dintre perdelele care delimitează spaţiul de joc: îi este teamă, nu cumva să pătrunzi în lumea lui. Şi într-adevăr, este o lume al lui şi numai al lui. Restul caracterelor care apar, familia, preotul, fetele, prietenii, învăţătorul, măcelarul şi primarul prind viaţă tot prin el, singur îşi aranjează scena, aduce cutia cu recuzitele. Este ca şi când copii fac o surpriză părinţilor în sufragerie. La fiecare caracter este asociat un semn, un simbol.

Relaţia băiatului faţă de adulţi, religie, sexualitate este într-un moment de schimbare, încearcă să atargă atenţia, dar toată lumea este iritată de întrebările puse. Atunci când imită adulţii, diferitele caractere sunt duse la vasul din colţul spaţiului de joc, unde ei îşi spală mâinile. Nu rămâne altceva de făcut, singur trebuie să descifreze această lume tulbure şi astfel se nasc poveştile înspăimântătoare: ce ar fi dacă odată măcelarul le-ar ucide pe stradă sau ce s-ar întâmpla dacă sora lui Marcell l-ar duce în camera ei, ce ar fi dacă băieţii mai mari, drept recompensă pentru mângâierile lor, le-ar da ţigări şi dacă învăţătorul le-ar prinde fumând în WC? Ce s-ar întâmpla dacă am sta de vorbă cu copii?

Nimic.