Flori pentru Algernon

Flori pentru Algernon, Daniel Keyes

Scenariu adaptat de Nagy István şi Kulcsár-Székely Attila după romanul scris de Daniel Keyes



Coproducţie Compania de Teatru Aradi Kamaraszínház şi Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc


Charlie Gordon: Kulcsár -Székely Attila

Regia tehnică: Kulcsár-Székely Melinda
Lumini: Cornel Dume
Sunet: Dorel Parfeni

Regia: Nagy István


Publicată iniţal ca nuvelă, apoi ca roman (în 1966), Flori pentru Algernon a stârnit încă de la apariţie un viu interes: recenzii în termeni elogioşi, două dintre cele mai importante premii pentru literatură S.F. („Hugo” şi „Nebula”), numeroase ecranizări şi dramatizări, interzisă în unele şcoli şi biblioteci nord-americane, apoi inclusă pe listele de lecturi obligatorii…

Povestea este a unui tânăr retardat mintal, Charlie Gordon, care este – alături de şoricelul Algernon – vedeta unui experiment ştiinţific de augumentare a inteligenţei.

Dintr-un idiot blând şi curat la suflet, Charlie devine un geniu aspru şi egoist. El realizează că cei pe care în ignoranţa lui îi considera prieteni nu făceau decât să se amuze pe seama sa şi să profite de mintea lui înceţoşată. Nimeni nu îi mai este pe măsură lui Charlie, care se trezeşte mai singur ca niciodată.

Singurul prieten rămâne Algernon, şoricelul folosit iniţial în experimentul cu pricina.

Algernon însă începe să dea semne îngrijorătoare: îşi găseşte tot mai greu drumul prin labirint şi, în final, moare. Creierul lui Charlie dă şi el semne de recădere. Dar ceea ce impresionează cu adevărat e faptul că acum, spre deosebire de atunci, Charlie înţelege ce i se întâmplă. Şi suferă. Suferă cum suferim noi, pentru că acum, spre deosebire de atunci, înţelegem ce se petrece.

"Vă rog", spune în final Charlie, "puneţi nişte flori pe mormântul lui Algernon".